DE O VORBĂ VREI SĂ-MI SPUI

Doresc ca și pe această cale să-mi exprim speranța. Că n-o să ne iasă vorbe prin târg, Doamne iartă-mă, că o fi și că o păți. Nu de alta, dar mintea lumii-i lobodă, foaie verde slobodă, am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Adicătelea sper că nu de-a-n boulea bag câte o denegare de responsabilitate (Toni, tu vrei să ne-ngropi?) la început de fiecare daco-roman beganez. Ci pen’ că ne aflăm pe strada Ficțiunii, colț cu Imaginației, unde-i buticul ăla care vinde gogoși, minciunele și altele ca ele, da?

Bine. Să ne fie de bâlci.